Tatal tau stie probabil sa faca cea mai buna friptura. Si mama ta stie cum sa aranjeze masa mai bine decat oricine. Matusa ta cunoaste toti oamenii pe care trebuie si ai o verisoara care e mandria familiei pentru ca e plecata in America.
Pana la anii tai, aproape tot ce stii ai invatat in familie. Sigur, ti-ai dorit teribil de cateva ori in liceu sa fugi de acasa, sau poate ai pus piciorul intr-o tabara in care a trebuit sa te descurci aproape pe cont propriu. Poate ai fost la facultate si ai invatat de unul singur sa tratezi o mahmureala sau sa gatesti cartofi prajiti. Poate chiar ai absolvit si ti-ai luat un job unde ai invatat cate ceva despre 9-5 . Poate ai mai citit si niste carti, ai cunoscut niste oameni mai destepti ca tine (daca ai fost destul de istet sa admiti asta), poate ai fost in niste locuri in care nimeni din familie n-a stiut ca ai ajuns.
Dar sunt o multime de lucruri pe care nimeni nu ti-a spus ca va trebui sa le inveti pe cont propriu. Ca data aceea cand a trebuit sa decizi daca pastrezi prietenia cu cineva care te-a plasat intotdeauna pe locul doi. De ce nu se invata si asta la scoala, alaturi de matematica si chimie? Ar trebui sa fie o lectie speciala dedicata vietii de dupa ora 5 si tuturor lucrurile care nu se intampla conform planului. Sa fi avut tema pentru acasa “Numiti patru feluri in care se poate repara o relatie de prietenie stricata de o a treia persoana.”
Sau cand a trebuit sa alegi o cariera in viata. Wow, serios, chiar te-au pus sa alegi la 19 ani? De unde sa stii tu exact la 19 ani ce vei dori sa faci pentru toata viata? Ai trait mult prea putin ca sa te decizi daca vrei sa studiezi Finante Banci sau sa ai propriul show TV. Ai vazut prea putin din lume ca sa stii daca vrei sa dai la Relatii Internationale sau iti doresti sa construiesti masini. Recent, am cunoscut o fata frumoasa de 18 ani care nu se putea hotari daca vrea sa fie model sau afacerist.Si n-am stiut ce sa-i spun, in afara de faptul ca ar fi bine sa incerce varianta Wonder Woman si sa le faca pe amandoua.
Iti amintesti cand te-ai indragostit si n-a stiut nimeni sa-ti spuna cum sa te vindeci? Nu s-a inventat nicaieri un manual de vindecare a durerilor sentimentale, a uitarii parfumului unic al pielii, in locul de pe gat unde pulseaza sangele cel mai tare, sau la incheietura mainii care si-a facut casa in jurul taliei tale. Iti amintesti cand ai umblat de aiurea prin oras, cu muzica aceea total depresiva in casti, sau in masina si nu se afla nimeni in jur sa-ti dea raspunsurile pe care le cautai in orice om pe care-l intalneai? Si lectiile pe care le-ai invatat pe cont propriu si le-ai urat cu patos, oricat iti spuneau ceilalti ca fac parte din procesul de crestere? Tu ai 1.75, ai crescut destul, atunci ti-ai dorit doar sa nu mai simti nimic.
Nu te-a invatat nimeni ca, pe langa tava incinsa unde iti gatea mama prajiturile, si dragostea arde destul de bine.
Ai invatat de la ceilalti cum se asorteaza o rochie sau ce sosete merg la pantofii barbatesti, eleganti. Cum se face un nod de cravata si cam cat lasi bacsis chelnerului. Ce sa spui cand te trage politistul pe dreapta si de unde cumperi cea mai buna mancare ieftina. Cum sa te comporti cu batranii si cum sa-ti faci bugetul pentru o saptamana. Cum sa sortezi lucrurile pentru masina de spalat sau sa schimbi un bec. Ai invatat sa gatesti, sa te feresti de escroci si sa spui “Buna Ziua!”si “Multumesc!”
Si apoi ai fost aruncat in lume si a trebuit sa iei totul de la capat si sa te intrebi daca intr-adevar ai stiut ceva vreodata.
Suntem toti pe cont propriu. Si abia aici incepe partea frumoasa.