23 aprilie este Ziua Internationala A Cartii. Poza de mai sus va semana cu Lipscani-ul, in seara asta.
Dar de ce? De ce mai citim? De ce iubim cartile?
De ce iubitorii de carti devin anxiosi, injumatatiti, nesiguri, atunci cand sunt nevoiti sa stea mult timp departe de o carte? De ce e atat de greu de explicat devotamentul acesta fata de paginile de hartie, dependenta de mirosul de carte veche si emotiile care nu te lasa sa dormi pana la 4 dimineata?
Pentru ca dragostea este intotdeauna acaparatoare. Chiar si dragostea de carti.
Si, ca sa fie pe intelesul tuturor, am strans aici motivele pentru care un iubitor de carti incearca sa-i converteasca si pe altii in nebunia asta cu efecte pozitive.
De ce sa citesti?
Pentru ca nu stii unde sa te cauti, ca sa afli cine esti. Nu stiu cati ani ai, care sunt experientele tale de viata. Stiu doar ca la un moment dat te-ai intrebat cine esti, ce poti si daca mai sunt oameni cu care poti rezona. Stiu ca-ti dorit sa-ti intalnesti oamenii si n-ai stiut unde sa-i cauti.
Sunt toti in carti. Cu cat mai mult citesti, cu atat mai des ii intalnesti. Sunt acolo oamenii de care ai nevoie. Cei care ai vrea sa-ti fie mentori. Cei care ti-ai dori sa-ti fie prieteni si la care n-ai renunta niciodata. Cei a caror viata ai vrea sa o traiesti pentru ca simti ca e singura care ti se potriveste. Cei care-ti permit sa traiesti o mie de vieti intr-una singura.
Cartile te vindeca. Nu stiu cum functionati voi, emotional. Oricata empatie ar sta in mine n-am ajuns inca sa va aud povestile. Dar stiu ca, la un moment dat, cu totii cautam un medicament pentru suflet, o scapare, cineva care sa inteleaga exact unde doare si sa exorcizeze ranile, una cate una, pana cand este iarasi pace in oceanul dintre coastele noastre. Pana acum, singurele lucruri care au functionat pentru mine au fost muzica si poeziile. Mai ales poeziile. Nu e stare de spirit care te chinuie care a carei anatomie sa nu fi fost deja explicata intr-o poezie.
Pentru ca vrei sa stii mai mult decat replicile obosite si cliseele pe care ti le servesc pe tava televiziunile ahtiate dupa audienta si oamenii din jur a caror viata n-are nicio culoare. Sunt alte vieti pe care le traiesti in interiorul aceleasi carti. Cati dintre necititori pot sa spuna acelasi lucru?
Pentru ca vrei sa te conectezi cu tine. E ceva incredibil de intim in actul de a citi, care nu se regaseste decat in actul de a face dragoste. Te conectezi intai cu tine si apoi cu sufletul autorului, la fel cum, in amor, ai acces la spiritul celuilalt, care s-a pus pe tava pentru a fi consumat de emotiile tale. Ma rog, vorbim totusi de amorul acela indragostit, nu de formele de-o noapte.
Pentru ca, spre deosebire de bani, case, masini, lucrurile pe care ti le ofera cartile nu ti le va putea lua nimeni vreodata. Poti pierde toate lucrurile materiale la un moment dat, dar ce ai in cap si in suflet, darurile oferite de carti nu ti le poate lua nimeni niciodata. Sunt singurele care raman cu tine. Atunci cand esti pe cont propriu intr-o tara straina. Atunci cand pierzi un prieten. Atunci cand te pierzi pe tine.
Pentru ca nu vrei sa ramai prost. Destul de simplu, nu?
Pentru ca esti hedonist. Iti doresti placerea de a te pierde in paginile unei carti bune. Fie ea S.F., de specialitate sau erotica. Nu-ti fa iluzii ca esti singur si neinteles, fiecare carte are publicul ei, fiecare individ are pe lumea asta o carte care ii apartine, care e facuta pentru el. Iar daca nu te regasesti (inca) in niciuna dintre aceste doua categorii, e foarte probabil sa iti scrii tu cartea.
Dar nu ma crede pe cuvant.
Citeste.
P.S.: Multumesc pentru poza, Ioana Cîmpean! Imaginea de sus e din Bucurestiul de astazi, sarbatorind Ziua Internationala a Cartii (si Ziua Bibliotecarului).
P.P.S.: sunt 7 motive mai sus. Vreau mult de tot sa aud si opiniile voastre. Tu de ce citesti?